note de şedinţă

 cu explicaţii privind neacceptarea moştenirii de către apelant 

rugānd să fie avute īn vedere, şi analizate prin prisma a 2 acte anexate, ştiind că īntreaga responsabilitate le revine magistraţilor īn cazul unei erori judiciare care este pe cale a se comite īn cauză (evident apelantul prin  reprezentantul, său ignorant faţă de interesul legii, dar obedient interesului personal desigur că este de părerea inversă). Voi face apoi trimitere, anexa 3, la un caz similar cu consecinţe destul de grave asupra unor magistraţi care nu au fost receptivi la intervenţiile noastre similare celei de faţă.

Mă simt obligat moral, din respect pentru persoanele celor ce judecă să abat sub orice chip suspiciunea care inevitabil s-ar naşte privind „ori reaua-credinţă ori neglijenţa”( art. 322 punctul 4, teza finală C. Pro. c.) dacă lucrurile ar merge īn continuare pe făgaşul creat (īncă prin admiterea primului apel īn cauza de faţă).

1. Prin adresa nr. 152/P/2003 din 02 iunie 2003 ni se comunică faptul că numitului G. N., fostul secretar al primăriei i s-a aplicat sancţiunea aministrativă a amenzii de 5.000.000 lei graţiată, pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă īn serviciu legat de īntocmirea cererii de deschidere a procedurii succesorale de care s-a folosit apelantul  S. P. care este scos de sub urmărire, dar la plāngerea noastră soluţia este aceea de mai jos. Deci cererea īntocmită de G. N. de deschidere a procedurii succesorale de care apelantul se foloseşte īn proces, este falsă.  Desigur că soluţia este şi ea discutabilă dar nu avem īncotro. Nu este īnsă cazul ca instanţa de judecată civilă să se lase păcălită. Infracţiunea comisă de fostul secretar a rămas, după cum şi sancţiunea, doar că a fost graţiată.